Şi minorităţile sexuale au dreptul la dragoste

În imagine - gayViaţa e frumoasă şi diferită pentru fiecare dintre noi. Fiecare îşi are viaţa lui privată, pe care singur şi-o alege. Nu poţi să impui unui om să îndrăgească un obiect, o fiinţă sau altceva dacă el nu doreşte. Oamenii percep dragostea în mod diferit, iar acest lucru nu este intezis, deocamdată. ”Dacă sunt fericit alături de o persoană, ar trebui să renunţ la ea pentru că este de acelaşi sex?”, se întreabă minorităţile sexuale. Răspunsul meu ar fi „NU”, categoric. Fericirea nu se bazează pe o legitate şi nu apare numai între două persoane de sex opus. Fericit este cel care a găsit fericirea, indiferent de întruchiparea ei.
Da, la prima vedere, iubirea dintre doi bărbaţi sau două femei este ceva anormal, ceva ce contravine regulilor vieţii. Dar oare omul, prin toate invenţiile lui, mai ţine cont de aceste reguli? Demult s-a pierdut controlul asupra universului şi fiecare  face orice doreşte. Atunci, de ce să fim egoişti şi să intervenim în fericirea cuiva?
La noi în ţară oamenii încă nu sunt obişnuiţi cu acest mod de dragoste, dar va veni timpul şi se va găsi o explicaţie. Minorităţile sexuale din Moldova renunţă să spună că manifestă un alt tip de dragoste, pentru că mai mult de jumătate din populaţie (59,63%) nu sunt de acord cu legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex. Cu toate acestea, o parte dintre ei încearcă să-şi apere drepturile la fericire. Un pas important, în acest sens, a fost făcut de către Oleg şi Andrei, doi bărbaţi care la sfârşitul lunii octombrie şi-au oficiat căsătoria.
Nu este corect ca din cauza mentalităţii noastre de a judeca orice persoană, un gay, o lesbiană sau un bisexual să se încuie în casă, să nu apară în stradă sau chiar să-şi pună capăt zilelor numai pentru că are un comportament diferit de al majorităţii. De ce să nu le permitem să fie fericiţi dacă comportamentul lor nu are efecte negative asupra societăţii. Mulţi spun că o astfel de dragoste poate răspândi rădăcini în întreaga societate, adică să crească numărul acestor persoane. Dar cum poate o persoană, care se consideră sănătoasă să renunţe aşa de uşor şi peste noapte să devină parte din această minoritate? De această shimbare nu pot fi învinuite persoanele care manifestă dragoste faţă de acelaşi sex, ci firea slabă a celui care s-a lăsat prins în capcană.
Până la urmă, minorităţile sexuale sunt persoane normale ca şi noi. Iată motivul care mă face să nu înţeleg de ce sunt evitaţi aceşti oameni. Pe parcursul verii am locuit cu nişte gay şi am avut posibilitatea să analizez comportamentul lor. Da, un astfel de barbat are un comportament diferit spre deosebire de un bărbat obişnui. Dar  aş putea spune că se comportă mult mai binevoitor şi sunt mult mai amabili. În America, aceşti oameni sunt acceptaţi şi chiar foarte mulţi îi îndrăgesc pentru că sunt diferiţi.
În cele din urmă, aş spune că nu am  nimic împotriva oamenilor care manifestă un alt tip de dragoste. Aş fi de acord cu legalizarea căsătoriilor între persoanele de acelaşi sex, pentru că şi ei au dreptul la o familie a lor, în care să se simtă bine şi să găsească sprijin. Cred că aceşti oameni trebuie susţinuţi întrucât, în ultimul timp, se pune un accent tot mai mare pe om, pe satisfacerea necesităţilor acestuia.  Dacă noi suntem fericiţi iubind o persoană de sex opus, de ce să interzicem şi să nu acceptăm fericirea minorităţilor sexuale? Pentru că sunt diferiţi, nu trebuie să fie şi evitaţi, ci susţinuţi.

Autor: Olga CEBANU

Publicat în:  on noiembrie 26, 2007 at 8:11 am Scrieti un comentariu

The URI to TrackBack this entry is: http://olika.wordpress.com/2007/11/26/si-minoritatile-sexuale-au-dreptul-la-dragoste/trackback/

RSS pentru comentariile din acest post.

Leave a Comment